ORICUM™
Despre deciziile pe care le luăm înainte să existe garanții.
O Voce Din Volumul I
Povestea ta contează. Dar nu este tot ceea ce ești.
Andreea Munteanu nu pornește de la ideea că trebuie să te repari. Pornește de la ceea ce există deja în tine și creează spații în care corpul, emoțiile, istoria personală și dimensiunea sufletească pot fi privite împreună, pentru ca întoarcerea către tine să nu rămână doar o idee, ci să devină o experiență trăită.
Drumul Andreei nu a început cu o certitudine, ci cu o întrebare.
La 18 ani, a aflat că mama ei încercase de mai multe ori să întrerupă sarcina. Din acel moment, a început să se întrebe dacă venise în această viață doar pentru a suferi sau dacă existența ei avea un sens pe care încă nu îl putea vedea.
Au urmat ani de căutare, cărți, cursuri și întâlniri cu oameni care i-au oferit, fiecare la timpul potrivit, câte o parte din ceea ce avea nevoie. Multă vreme, atunci când apărea o metodă nouă, primul ei gând era: „Poate acolo se află răspunsul pe care încă nu l-am găsit.”
Până când a observat ceva: în momentele în care avea de luat o decizie cu adevărat importantă, răspunsul nu venea din ultima carte și nici din ultimul curs. Venea din ea.
Nu a încetat să învețe, să citească sau să se dezvolte. A încetat însă să mai caute în exterior pe cine este și a început să se întoarcă, înainte de orice, către acel loc interior din care își putea auzi propriul răspuns.
Din acel loc a început să creeze. A scris Cartea Siguranței fără să știe la câți oameni va ajunge. A rezervat primul retreat fără să știe dacă se va înscrie cineva, iar la final toate locurile au fost ocupate. A vorbit doar câtorva persoane despre prima întâlnire a comunității sale, iar vestea a mers mai departe și peste o sută de oameni s-au adunat online.
Nu toate lucrurile au crescut repede și nu toate drumurile începute au trebuit continuate până la capăt. Uneori, curajul a însemnat să meargă înainte chiar dacă îi era frică. Alteori, a însemnat să se oprească atunci când continuarea ar fi îndepărtat-o de ea însăși.
Astăzi, Andreea nu crede că oamenii au nevoie de cineva care să le spună cine sunt. Crede că au nevoie de un spațiu suficient de sigur în care să își poată auzi propriul adevăr.
Poate că acesta este și felul în care a învățat să meargă înainte fără garanții: face ceea ce ține de ea, cu prezență, sinceritate și grijă, iar apoi lasă viața să facă ceea ce ține de ea.
